3.06.2009
bucuresti
uneori am senzatia ca sunt facut sa spal vase. inmoi buretele in spuma si frec si ma gandesc la multe lucruri, si pierd sirul lor si nervii si frustrarea si toate parca aluneca prin cani, farfurii, se dilueaza in apa si apoi scurgerea finala...asa si cu teatrul...ce ramane? efemeritate? unde-i momentul ala, acum si aici? intr-o scurgere, prin tevi bucurestene...Sau poate ca ramane senzatia a ceea ce a fost cum spunea Marcel Proust? Mi-ar placea sa cred ca mai exista macar senzatia, macar cum ma furnica prin piele gata sa explodeze....Suna a frustrare? Nu! a unor ganduri spaland vase...
3.06.2009
mai tarziu
in anul II la institutul de teatru lucram la commedia dell'arte. incercam sa intuiesc cum este si sa ma raportez la ceea ce vazusem, un strehler sau scenete in Italia. evident ca ceea ce am facut era departe de ceea ce insemna commedia dell'arte. am fost de curand la venetia si am trait cateva zile acolo, printre oameni. i-am mirosit, am mancat cu ei, am gandit cu ei. viata asta a lor are acum in mintea mea o alta valoare. probabil ca daca acum as face din nou commedia dell'arte lucrurile ar arata altfel si raportul ar fi altul. mereu totul vine prea tarziu? as vrea sa fiu si eu macar o data pe val...
