Faceți căutări pe acest blog

luni, 7 septembrie 2009

Ele, noi si un teatru..

Cand am vazut Calauza, m-am furisat prin gandurile personajului, pentru ca, de fapt, mi-era teama de lumea aia parasita. Acum, cand am vizitat teatrul din Brasov, am ramas surprins la modul negativ de cum arata. Cabina de sunet, sala studio, conditiile in care actorii isi dau sufletul pe scena. Ruxandra statea la un etaj pe o banca si fuma. Maria astepta spectatorii, iar eu ma luptam cu timpul care se lasase pe afisele sinistre din jur. Erau vii doar caracterele personajelor si numele actorilor. Sa nu fie bani nici macar pentru un afis? Ruxandra spunea ca am picioare frumoase. Maria imi spunea ca ma iubeste, iar Bartek m-ar fi strans in brate daca Radu nu o striga pe Maria. "Dublu sau nimic', Maria si Radu. Un spectacol frumos. Si Ruxandra...un om din Vama, un om cu vise frumoase si care zambeste mereu. Esti minunata, stii?




Ganduri despre un prieten..

Ce poti spune despre un om la care tii mult? Uneori cuvintele nu sunt suficiente sau poate ca nu s-au nascut inca, vorba poetului. Unii poarta amulete sau talismane sub camasi de bumbac - le poarta noroc. Eu port un suflet cu mine. Nu in buzunar. Si nu atarna ca o piatra grea in buzunar, ci ca un munte pe care numai eu l-am vazut. Si mi-ar placea sa cred ca acest munte va fi al meu mereu. Imi mai dai ochelarii roz inca o data?


marți, 1 septembrie 2009

Spania

Cand merg intr-o tara noua, pe care nu am vazut-o niciodata, nu fac pe turistul. Nu ma intereseaza monumentele sau punctele de atractie unde turistii stau ca ciorchinele unui strugure. Hai sa fotografiem gaudi! Ce ciudat! Ma intereseaza atmosfera unui oras, oamenii, mirosul lor, locurile pe care ei le frecventeaza, museo del jamon, locurile unde oamenii mananca potatos bravas, acolo unde ei se simt in siguranta, departe de ochiul turistului si de flash-urile aparatelor lor de fotografiat. Si iata, prin ochii mei, un pic din Spania.