Ele, noi si un teatru..

Cand am vazut Calauza, m-am furisat prin gandurile personajului, pentru ca, de fapt, mi-era teama de lumea aia parasita. Acum, cand am vizitat teatrul din Brasov, am ramas surprins la modul negativ de cum arata. Cabina de sunet, sala studio, conditiile in care actorii isi dau sufletul pe scena. Ruxandra statea la un etaj pe o banca si fuma. Maria astepta spectatorii, iar eu ma luptam cu timpul care se lasase pe afisele sinistre din jur. Erau vii doar caracterele personajelor si numele actorilor. Sa nu fie bani nici macar pentru un afis? Ruxandra spunea ca am picioare frumoase. Maria imi spunea ca ma iubeste, iar Bartek m-ar fi strans in brate daca Radu nu o striga pe Maria. "Dublu sau nimic', Maria si Radu. Un spectacol frumos. Si Ruxandra...un om din Vama, un om cu vise frumoase si care zambeste mereu. Esti minunata, stii?

Ganduri despre un prieten..

Ce poti spune despre un om la care tii mult? Uneori cuvintele nu sunt suficiente sau poate ca nu s-au nascut inca, vorba poetului. Unii poarta amulete sau talismane sub camasi de bumbac - le poarta noroc. Eu port un suflet cu mine. Nu in buzunar. Si nu atarna ca o piatra grea in buzunar, ci ca un munte pe care numai eu l-am vazut. Si mi-ar placea sa cred ca acest munte va fi al meu mereu. Imi mai dai ochelarii roz inca o data?